Nimic nou nici pe celălalt front.

Iată că e zăpadă. Uau.

Cam la asta se rezumă activităţile noastre colective (sau nu) de vreo 3 luni încoace. Ne retragem ca nişte popândăi la căldură, la un vin fiert şi depănăm amintiri. Ne amintim de Catharsis, de T4T şi IDFest şi de propriul Magic Test. Mai muncim, dar cu măsură, doar suntem copii inteligenţi şi nu facem excese când vine vorba de chestii care dau dependenţă. Cum ar fi teatrul.

Eu una mă uit la sărituri cu schiurile acum, mi se pare relaxant. O giumate de trupă petrece pe seama cuiva care are bafta de a face 18 ani azi sau mâine (la mulţi ani, Emi). Desigur, aceleaşi urări călduroase şi din toată imioara i le adresăm şi unui fost Knocker – Azazel.

Data viitoare când ne-om întâlni fi-va aşa ferice, încât îmi va cânta Blur – Song 2 în minte. Sau Cat Empire. Gogol? Bregovic?

[Aici venea o poză cu Arpac la Bacău, să ne mai aducem aminte de când eram. La Bacău. Cu Arpac. Care e puţin ungur. Poza aleasă de mine era una din cele cu el în renumita penultimă zi, când, aflându-se în stopstaistopmut, a rămas în poponeaţa semi-goală, ca un semi-zeu, aşa. Nu mai e necesar să descriu cu cât curaj a îndurat bravul ungur mititel prejudiciile aduse la adresa lui de oricine din orice trupă voia să îi lipească un post-it de sfârcuri, o insignă în fund, un mop între...ce vremuri, dom'le. Mda.

Nimeni din cele aproximativ 40 de persoane prezente, majoritatea minori, aflaţi la un festival de teatru nevinovat, nu au înţeles ce l-a îndemnat pe tânăr să sară de la etajul să stea proţăpit la intrarea căminului 20 de minute, în costumul lui Adam + frunza aferentă. Orişicum, şi-au bătut şnurul de el cu mare sârg şi voioşie. ]

Toate cele cul şi necesare, amici.

Cheerio.

Arpac, doar ştii că-mi eşti drag.

Giorge. Ciu-ciuuu, m’kay?

~ prin George. pe februarie 6, 2010.